Alexandru .

În prezentarea de la început, am uitat să precizez că am un frate. Are opt anişori şi poate fi o pacoste uneori, dar prind drag de el adesea şi mi se face dor. Astăzi a fost o zi drăguţă. Ne-am înţeles foarte bine, ceea ce m-a făcut să mă minunez. De obicei, ce certăm din pricina calculatorului. El vrea să se joace eu nu-l las; când el prinde calculatorul nu mă mai lasă pe mine. . Şi tot aşa..
Am fost şi în orăşel, unde am făcut aproape tot ce a vrut el; iar 50 de lei s-au dus ca prin magie. Este tipul de persoană care nu te lasă în pace până nu iese ca el ( oare cu cine seamănă? :-" )
În maşinuţele alea simţeam că zbor. Se izbea tot timpul, deşi îi spuneam să nu o facă! Totuşi ieşirea de azi m-a făcut să realizez că are un limbaj de stradă şi un comportament neadecvat. Sper să-şi revină curând; căci tare îmi e frică să ajungă pe mâna lui tata. Cine ştie ce o să-i facă. xD
Şi azi doarme la mine :3

Astăzi am fost: lovely, cum a zis şi Ştefan. Chiar nu ştiu ce m-a apucat, dar mă simt bine când sunt aşa. Vărul meu, mic şi dulce, mi-a făcut ziua mai bună; S-a bătut cu fratimiu toată ziua. Sau mă rog aproape toată ziua. Dar erau aşa de scumpi. Îi place boxul încă de la trei anişori, dar mama lui nu vrea să-l dea la aşa ceva. Şi sunt de acord cu ea în totalitate.

E ciudat. Ieri eram aşa de nervoasă şi supărată, şi, astăzi sunt total opusul o.O. Şi să mai zică cineva că nu sunt o ciudată în materie de sentimente. ;; ).

Chemată la apel. Probabil mai trec şi mâine. :3

3rei Sud Est - Alături de îngeri

Melodia asta mă face să plâng mereu. Ca acum de exemplu.

http://www.youtube.com/watch?v=Ar5Bs-5bcIk&feature=related

Te rog nu mai plange cred ca-mi ajunge 
Si simt cum durerea mea zboara spre nori
Primesc de la tine doar lacrimi senine 
Le sterg cu aceeasi durere ce-o port

Te rog nu mai plange gandeste-te bine, 
In ceruri pe tine te voi astepta, 
Cu o floare albastra sa-tzi aminteasca
De clipele-n care ne-am sarutat!

Cand vei suferi cu tine voi fi
Si lacrimi itzi voi trimite de Sus
Esti tot ce am iubit si ce voi iubi
Alaturi de ingeri de acum!

Nu am nimic inafara de tine
Esti tot ce in urma eu mai pot lasa
Tu pe pamant esti ingerul meu
De acum doar in ceruri mai poti fi a mea!

Nu am nimic inafara de tine
Esti tot ce in urma eu mai pot lasa
Tu pe pamant esti ingerul meu
De acum doar in ceruri mai poti fi a mea!

Te rog sa zambesti si sa-tzi amintesti
Ca fluturii traiesc doar o zi pe pamant 
Prea pururi iubita , mereu fericita
De acum sa te vad dïn cer eu ash vrea!

Te rog sa zambesti cu mine in suflet
Tristetea alung-o din inima ta
Traim in iubire plecam in lumina
SA fim printre stele impreuna as vrea

Cand vei suferi cu tine voi fi
Si lacrimi itzi voi trimite de Sus
Esti tot ce am iubit si ce voi iubi
Alaturi de ingeri de acum!

Simt ca nu te voi uita
Am in gand privirea ta 
Simt ca nu te voi uita
Am in gand privïrea ta

Mdea.

Nu mai suport, plec de tot 
Imi iau lumea-n cap 
M-arunc peste bord
Plec de tot. ( Plec departee, plec pe Marteee ) Aş vrea eu..

A doua zi de Crăciun. Se presupune că ar fi trebuit să fie drăguţă această zi şi plină de armonie. Da' de unde? Mi-a pierit tot cheful după ce am citit comentariul lui Cyber - sau ce nick o avea. Nu ar fi trebuit să mă enervez aşa, dar pur şi simplu nu pot când văd că lumea aberează în prostie. Nu văd ce treabă are tot ce a spus el acolo, cu ce am scris eu. Dacă lui nu-i place, foarte bine! Să-şi ţină comentariile pentru el; pe mine nu mă interesează deloc. Pf, şi cât de tare m-a enervat. Rareş mă înţelege. xD 

Pe lângă această nemulţumire, care m-a făcut să dau din râs în plâns, ziua nu e tocmai pierdută. Datorită lui Călin, căruia îi mulţumesc mult pentru că există şi de asemenea din cauza lui Andrei. Sunteţi nişte genii; pur şi simplu vă ador. 

Mâine vine fratimiu în vizită! Sunt destul de încântată de idee, dar pariez că mâine când va veni, va face ceva ce mă va scoate din sărite şi o să vreau să plece. Like always. În fine, sper că atunci când va mai creşte puţin, mă voi înţelege mai bine cu el şi nu ştiu de ce, dar sunt sigură sută la sută că se va întâmpla. Şi nu doar fratimiu, ci şi vărumiu. Vai, casa va fi plină de copii x_x. Cu excepţia faptului că vărumiu are trei anişori şi nu prea ştie multe. Deci o să intru în rolul de "dădacă" din nou. Norocul fratelui meu care va avea libertate la calculator. Mrupi :3.

Aş vrea din tot sufletul să fiu în Spania acum. Şi aş fi avut posibilitatea dacă vorbeam cu mătuşimea înainte de luna decembrie, dar baka de mine nu s-a gândit că ar fi trebuit, deci rămâne pentru la anul :3. De abia aştept. 

Nu ştiu ce aş mai putea spune. Sincer, aş vrea să vină o zi în care să pot renunţa la orgoliu şi încăpăţânare: dar nu se va putea. Nu mă pot schimba. Cum i-am spus şi lui Camy, am toate defectele posibile şi imposibile, dar asta e. Cine mă acceptă, mă acceptă aşa cum sunt, nu? xD

Soo; chuuu. :3 Şi sper că voi reveni mâine: dar nu aşa de tristă şi nervoasă.

Rain, rain.. go away!

Ziua de astăzi, a fost foarte drăguţă; de la început până la sfârşit. Deşi m-am trezit la zece, starea de somnolenţă a persistat până pe la ora două sau trei. Când am ajuns la liceu, voiam doar să stau şi atât, însă la prima oră nu am prea putut - adică la istorie. Am mai spus cât de tare urăsc această materie? Iar profesorul este foarte insuportabil. De ce? Mereu predă mult şi nu ascultă mai deloc. Pe de altă parte ne-a trecut notele din testele iniţiale. Oare ce om bolnav ar fi putut să o facă? ( excluzându-l pe dânsul )
Următoarele ore au fost drăguţe, pentru că am stat şi atât. Ne-au încheiat mediile şi noi am putut dormi în voie. 
Partea mai puţin bună a zilei, căci trebuia să existe una, a fost ploaia. A plouat şi după-amiază când să plec la liceu şi seara când să mă întorc acasă. Nu putea să înceapă să se dezlănţuie când eram la ore? Cred că nu. Totuşi ploaia îmi place; îmi dă o stare de calm şi linişte atunci când o privesc din spatele geamului. Când sunt afară îmi place să mă joc în ploaie, dar doar vara: pentru a putea simţi apa şi pentru a mă răcori tot odată. Oricât de mult mi-ar plăcea acest fenomen al naturii, îmi doresc tare mult să ningă. Cel puţin de Crăciun sau în apropierea acestuia. Acum, însă, nu am ce face, trebuie să mă resemnez şi să sper; şi probabil să ascult picăturile de ploaie care se izbesc de geam cu violenţă, asta după ce se joacă în atmosferă. Ploaia, pe lângă faptul că mă calmează, mă face să mă simt melancolică şi puţin tristă. În urmă cu câteva luni, când norii plângeau, eu mă simţeam prost: tristă, deprimată. Şi am ajuns să cred că am o oarecare conexiune cu ea. Probabil vi se pare o idioţenie, dar nu este deloc.  

Oana Ioana: my little sister m-a inveselit. Mi-a spus că acea compunere SF pe care i-am făcut-o a fost cea mai amuzantă din clasă. Mă bucur să aud asta. Cu toate că a mai adăugat şi ea ceva. Felicitări, my dear :3. Şi îţi mai spun şi aici: data viitoare spune-mi sigur despre ce era vorba ( extratereştrii ăştia ) xD


Cam atât am avut de spus astăzi. Adios b-).

Prostie.

Am ieşit astăzi cu Ştefi şi am mâncat ceva la Mc, după care am stat de vorbă. Ne-am împărtăşit fel şi fel de gânduri, poveşti şi pot spune că amândurora ne-a fost greu cândva. Sper doar să nu mai fie aşa şi de acum în colo. Chiar îmi pasă de tot ce i se întâmplă şi vreau să fie ea fericită; şi eu alături de ea.

După ce am terminat "ieşirea", a trebuit să plecăm spre casă: dar...înainte să intrăm în mall văzusem nişte urşi ( nu reali, normal, ci acei oameni care se îmbracă în aşa ceva pentru tradiţie ). Pot spune cu desăvârşire că detest tradiţia asta! Îmi e frică de ei şi de capre de asemenea. De ce? 
Păi când eram mică - patru sau cinci anişori - cineva suna la uşă, iar eu m-am dus să deschid ( proastă mişcare, Snow, foarte proastă ). Când am deschis am văzut acea capră şi mi s-a făcut frică. Am ţipat şi m-am ascuns sub masa din sufragerie, dar ăia au intrat până şi acolo. ( proştii ). Am început să ţip şi să plâng foarte tare, iar bunicămea a fost nevoită să-i dea afară din casă. Acum dacă stau bine să mă gândesc sună foarte amuzant; dar atunci nu era. 
Iar fobia nu se va duce, sunt sigură de asta. 


În altă ordine de idei, domnişoara X nu e chiar cine pare a fi. În faţă e foarte drăguţă, iar pe la spate te bârfeşte de nu ştii cei cu tine. Mă fac şi eu că nu aud şi gata. Nu am de gând să pornesc o ceartă. Nu prea am de ce, nu? În fond, m-am săturat să mă tot iau la harţă şi să nu se ajungă nicăieri. Poate doar la ură, aşa că mai bine tac şi înghit, deşi nu-mi prea stă în fire.

M-am uitat la şaptezeci şi două de minute din Breaking Dawn ( timp prost .___. ) Nu prea mi se pare reuşit. Nunta a fost un dezastru, cel puţin nu mi-a plăcut deloc. Singurul "element" pentru care mă uit la "chestia" asta numită film ( mi de scuze fanilor ) este Jacob ♥. 

E foarte drăguţ :3. 

Şi cam atât. După ce îl termin, probabil mai revin cu impresii sau păreri proprii. 

Bye :o3.

Monotonie. Şi iubire! ♥ ♥

Ce e de făcut într-o zi de sâmbătă? Eu una, m-am trezit pe la ora unsprezece şi am citit o sută şaptesprezece pagini din Romanul adolescentului miop; o carte pentru olimpiadă, căci da m-am decis: voi merge. Nu are nici un rost să renunţ, aşa cum i-am spus şi lui Ştefi. Aş fi proastă dacă aş lăsa totul aşa, acum că m-am ambiţionat atât de tare.

Ştiu că am făcut-o pe Kayla foarte curioasă; căci i-am spus că am de gând să fac ceva. Acel "ceva" este acestă postare, my dear. Şi sper sincer să-ţi placă. De ce? Pentru că iubirea e în aer şi presimt că mereu va fi. :3
Sau cel puţin noi o vom menţine, da? Deci să nu vă prind, scumpii mei, că veţi face un pas greşit, aşa cum nici eu nu voi face; sau mai bine spus : nici noi.

Ei - sunt nişte drăguţi şi le stă foarte bine împreună. La vară să nu vă prind că vă răzgândiţi. Ştiu că am insistat cu chestia asta şi o voi mai face, ca să mă asigur. Promisiunea e promisiune! Şi ştiu că voi le veţi respecta. ( btw Kayla, nunta se ţine - am confirmarea )

Iar tu - ma love ;;).  Nu ai cum să lipseşti de aici :*. Prin "aici" vreau să spun: din peisaj; deci Constanţa - vară - cu siguranţă - asta scrie pe tine.



Vă iubesc ! :x
Pe el puţin mai mult decât pe voi, să nu vă supăraţi, da? :3






Chuuuu :*:x

Aiureli.

De dimineaţă totul începuse bine - în sfârşit am visat şi eu ceva frumos. ( dar dacă mă întrebaţi ce nu mai ştiu exact; cert este că după ce  m-am trezit îmi aminteam totul cu lux de amănunte )
Nu am mai fost la pregătirea pentru olimpiadă la română şi sincer, nu ştiu dacă mai merg. Mă mai gândesc eu câteva zile şi probabil voi găsi răspunsul.
Când mergeam pe drum, am aflat o veste care pot spune că oarecum m-a şocat, dar acum sincer înţeleg şi mă bucur într-o oarecare măsură. Şi eu am secrete, dă; iar la mine e mai complicat decât situaţia ei.
La liceu, m-am enervat puţin pe doamna profesoară de română, dar am realizat până la urmă că nu aveam de ce. În fond, nici nu i-am spus că aş avea intenţia de a participa la olimpiadă, aşa că îi înţeleg gestul.
Am plecat de la a treia oră spre serbare. În 42 ne-am înghesuit, noroc că le aveam pe Ioana şi Deiu care făceau puţină caterincă şi ne simţeam şi noi mai bine. Dar când am ajuns acolo, toate locurile erau ocupate. Nu putea să ne anunţe şi pe noi cineva? Când a văzut directoarea, ne-a spus să ne aşezăm pe scări. Da, cum să nu.. După ce toţi calcă pe acolo să stăm noi cu fundul. Hai las-o .___.
Ne aşezaserăm toţi în hol, şi a venit un domn şi ne-a dat afară pentru că după spusele lui, nu putem sta în hol tot spectacolul. Mda, deci fiecare acasă. Frumos spectacol, nu am cuvinte .___. Patetic!
Noroc că m-am plimbat cu Ştefi pe ici, pe colo. Şi a fost chiar drăguţ. :3 Sper să se mai repete ultima parte din zi, DOAR.

Chawww :x

O zi ciudată.

Încă de la început ziua aceasta a fost ciudată. Am avut un vis oribil, din nou, iar apoi când m-am conectat am aflat că nu vine la liceu colega mea de bancă. Nu vroiam să stau singură şi nici să merg singură pe drum, deşi la început am crezut că voi merge singură, deoarece Mishu trebuia să ajungă mai devreme pentru Cangurul de la engleză. Din fericire l-am găsit în staţie se răzgândise, iar în 102 şi pe Silviu.

Când am ajuns la liceu, toate bune şi frumoase; mai puţin faptul că poarta era închisă. Oh really? T_T Vina lui Mishu pentru că s-a grăbit să ajungă la liceu ( am ajuns la fix! Doamne.. )

Însă totul a început să se schimbe brusc, în bine, când am văzut-o pe Kamy şi am stat pe hol cu ea toată pauza. O ador pe asta mică :3.

La ora mea "preferată", adică latină, ne-a încheiat mediile. Ce drăguţ: mi-a ieşit zece, încă un motiv de bucurie. xD 

La geografie nu m-a ascultat, iar la biologie nu ne-a mai dat test. Minune; şi pot spune cu desăvârşire că ador astfel de zile.

M-am enervat doar puţin la TIC, pentru că profesoara e bătută-n cap şi mi-a pus 9. Noroc că nu-mi afectează media. 

Sper să nu mai existe zile în care Ştefi nu vine la liceu. M-am simţit singură ( oarecum ) şi chiar mi se făcuse dor de ea. xD

Prima aş fi eu, iar a doua Kamy. Mersi pentru tot: tu mi-ai colorat ziua. :*

Chuuu xD. 

Post scurt - olimpiadă.

Azi, m-am băgat în ceva din care nu cred că mai pot ieşi. Vreau să spun că i-am promis colegei mele că voi merge cu ea la olimpiadă la română. First, la pregătire, în acestă vineri. Dacă nu merg, o să-mi facă capul calendar ( presimt ), deci voi merge şi voi începe să citesc şi să mă pregătesc. Sper să iasă ceva bun de aici.
Ştefi, dacă vezi postul, simte-te mândră că ai reuşit să mă convingi de ceva, ce sincer nu prea vroiam să fac; iar eu sunt greu de convins.

Chuu :*

Să începem cu începutul.

Ce aş putea spune? Cred că încep cu numele meu : Alexandra. Pe lângă acesta mai este şi Iuliana, dar nu-mi place să mi se spună aşa. De ce? Habar nu am; pur şi simplu nu suport: mi-ar fi plăcut mai mult Iulia, dar asta este. Am 15 ani şi ceva; bine mai am câteva luni şi fac 16. Sincer, de abia aştept. Am avut o obsesie încă de când eram mică, aceea de a creşte cât mai repede. Cât despre firea mea: păi, sunt o persoană destul de sociabilă, prietenoasă şi vorbăreaţă. Dar la prima vedere sunt retrasă şi timidă. Tupeistă? Aş spune că da; dar depinde de la caz la caz, dar şi de persoana care mă enervează. La acest capitol nu stau deloc bine. Mă enervez extrem de repede şi îmi pot ieşi pe gură fel şi fel de injurii, sau în unele cazuri se lasă cu palme: depinde de gravitatea situaţiei sau cât de ofensată/nervoasă mă simt. Un alt defect ar fi emotivitatea. Pun foarte mult suflet în tot ceea ce fac şi pentru orice persoană, chiar dacă la final ajung să constat că nu merită, eu sufăr după, iar pe ei ( pe unii dintre ei ar fi mai corect ) îi doare în cot. Sunt foarte încăpăţânată; unii îl consideră defect, alţii calitate.

Sincer, nu ştiu ce să mai zic. Pană de idei. xD Dar bănuiesc că este de ajuns pentru început. Din următoarele postări vă veţi da seama cum sunt eu, sau aşa cred.

Chuu :3